Despre duhuri (II)

Nici nu stiu cum de mi-a venit aceasta idee de a scrie. Fiind provocat la o discutie ,mai in joaca sau mai in serios am decis ca ,intr-un final sa-mi clarific personal punctul de vedere.O intrebare aproape obsesiva ,timp de cateva saptamani e de-a dreptul sacaitoare pentru cei ce nu au o anumita stare sau nu sunt incadrati intr-un anumit tipar. Bineinteles nu mi doresc acum,aici sa critic sau sa infierez vreo atitudine ci doar sa expun,pe cat de logic si simplu problema.

Aceasta ar suna in felul urmator:Daca Dumnezeu a fost este si va fi in continuare intr-o stransa legatura,comuniune directa sau indirecta cu omul-cununa creatiei Sale,de ce majoritatea oamenilor nu văd si nu simt pe pricinuitorii tuturor necazurilor-pe ingerii cazuti ce s-au metamorfozat in diavoli?

Dupa cum este bine stiut,in Gradina Edenului din Rai, Adam si Eva se aflau într-o stransa comuniune harică cu Dumnezeu si cu îngerii luminii pe care îi vedeau si cu care comunicau.Totusi,din cauza neascultarii si consecinta- căderea în păcat a strămosilor nostri urmata inevitabil de izgonirea din acel loc mirific au dus la nasterea în păcate si dobandirea de foloase numai datorita muncii fizice sau intelectuale,cu unpronuntat accent pe cea dintai. ne-a făcut incapabili să-i vedem pe îngeri. Lumea nevăzută a duhurilor s-a deschis însă celor curati cu inima dupa cum se aminteste in Sfanta Scriptura (Mt. 5,8). Am ferma convingere ca pe oamenii alesi,sfinti demonii nu-i mai pot amăgi foarte usor,dar aceasta nu exclude faptul ca,din dorinta de a se mantui nu pot fi si ei ispititi,supusi unor teste.
Lecturand cate ceva cu privire la acest subiect am gasit anumite pasaje ce de-a dreptul m-au impresionat.De exemplu am retinut ideea referitaoare la duhuri.Pentru ca oamenii să-i vadă pe demoni, ei trebuie să se sfintească si să atingă treapta desăvârsirii crestine. Cu îngăduinta lui Dumnezeu au văzut îngeri si oameni care au trăit o viată păcătoasă Un exemplu este falsul prooroc Varlam.

Sfintii Părinti, adevarate si nealterate modele de urmat admit si sustin ideea cand afirma ca pentru un om nepregătit este foarte primejdios si păgubitor să vadă pe duhurile rautatii.Un pasaj al Sfântului Ioan Gură de Aur este de-a dreptul edificator: “Câti demoni umblă în văzduh? Dacă Dumnezeu ar îngădui să ne arate chipul lor hidos si respingător, ne-am iesi din minti”.

Atunci,ar mai fii solutii? Sau in toata aceasta confruntare mai mult sau mai putin directa,omul are cel mai mult de suferit? Explicatia vine oarecum firesc.

Sfanta Traditie a Bisericii Ortodoxe explica foarte in detaliu. desigur,aici nu o sa ma implic in amanunte ci voi expune ceea ce mi-a placut, m-a impresionat m-a facut sa reflectez in a scrie aceste cateva randuri…Trupul uman, material este asemanator unui paravan salvator. El ne apara de contactul vizual cu nalucirile si înfricosările demonilor, care mai mult decat sigur ne-ar aduce la o stare de soc psihic si chiar tulburare a mintii.

Aici,cu ingaduinta dumneavoastra pot sa va amintesc doar ideea sau expresia fetei unui om sanatos din punct de vedere fizic si psihic si al unuia care sufera din cauze necunoscute sau este “gazda”…

Revenind, prezicătorii, vrăjitorii si magii si toti cei ce practica diferite arte oculte sau mai nou cum se spune cu “caracter ezoteric” intra în mod constient în legătură cu …demonii,si chiar ii văd in postura de duhuri necurate. Practicarea sistemului antihristic yoga si a altor religii de orientare decăzută si demonică au “ajutat” societatea contemporana, moderna sa se “ilumineze” sa o indoctrineze a o convinge in a avea vedenii, care din nefericire sunt crezute că ar fi vedenii dumnezeiesti. In legătură cu visele, Sfintii Părinti ai Bisericii Ortodoxe ne-au datnoua atat societatii crestine de la inceput cat si noua,contemporanilor ceea ce se denumeste “regula de aur” pentru interpretarea viselor: “să nu crezi în vise si în vedenii”.

In continuare voi cita ceea ce am gasit scris in legatura cu acest subiect.Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului a fost întrebat de ce multi oameni nu simt prezenta demonilor.El a răspuns: “Pentru a simti asupra ta atingerea duhului întunericului, trebuie să fii tu însuti luminos, iar păcatul înseamnă întuneric”.

“Pe o haină albă, curată, se vede orice pată, iar pe o haină murdară, neagră, nu se văd nici petele cele mai mari. Intr-un suflet curat, luminos si neprihănit, un singur gând trimis de diavol produce supărare, greutate si durere sufletească. Iar pentru un suflet păcătos, întunecat si plin de pofte, gândurile diavolesti sunt imperceptibile sau sunt acceptate cu mare poftă si plăcere. Insusi duhurile necurate caută prin toate chipurile să se facă cât mai putin perceptibile. Pentru că dacă ar fi usor de văzut, cei mai multi oameni ar fugi de diavoli. Deci, iată că demonii, dominând tiranic asupra păcătosilor, caută totodată să-i convingă cu iluzia că ar actiona ei însisi si că ar fi absolut liberi în toate.“