Episodul 74
Categoria…Mancare, energie”-sanatatea planetei
Preambul
DUPA CUM SE TOT VECHICULEAZA,de ceva vreme , Omenirea se confrunta cu cel putin doua crize globale majore: deficitul de resurse si problemele legate de incalzirea globala. Altfel spus,extensia acestor crize in economie si in viata oamenilor este cat se poate de vizibila.Nu trebuie sa remarcam alte legaturi deoarece as cadea intr-un derizoriu….
Terra e pe moarte! Clinica vorbind…Nu mai e mult si vom afla ca mai avem putin ca sa ne mai suportam… Asta nu ar fi o deficienta….Nepasarea si iognoranta duse la extrem…
Deficitul de resurse este tot mai prezent astazi in economia mondiala, cel putin prin doi vectori: cresterea pretului titeiului si deficitul de resurse alimentare.
Pretul titeiului a atins, in acest an, noi recorduri absolute, iar specialistii in domeniu nu se feresc sa vorbeasca despre niveluri ale pretului imposibil de imaginat in urma cu, de exemplu, 20 de ani. Chiar daca pretul titeiului a crescut spectaculos, companiile din industria petroliera s-au pus la adapost. Cele mai mari companii, de la Exxon la Conoco Philips si de la Shell la OMV au raportat pe primul trimestru al acestui an o depasire substantiala a profitului si a cifrei de afaceri prognozate.
Mai putini fericiti au fost consumatorii de combustibili pentru ca au simtit pe propria piele cresterea pretului benzinei la pompa, o crestere evident proportionala cu evolutia pretului titieiului. Este regula de netagaduit a unei epoci ce se vrea a vrea integrata intr-un…Capitalism.”Legea” e extrem de simpla.Scopul unei companii este profitul, iar o companie care nu face profit nu are decat sa moara, adica sa iasa din piata. Cu toate acestea, statul, guvernele, cei chemati sa vegheze asupra nivelului de trai al populatiei si-au aratat ingrijorarea. Atat in Statele Unite cat si in Europa au aparut tot mai multe voci care critica profiturile prea mari ale companiilor petroliere cerand ca o parte din banii castigati sa fie folositi in scopuri sociale.
Dupa ce am navigat,timp de cateva zile dupa informatii despre acest subiect…”spinos” am ajuns la cateva idei…Desigur,acestea pot fi discutabile…De exemplu,totul este atat de realativ incat in secunda viitoare se poate sa fie doar o…frumoasa poveste cu…si despre…o anumita realitate…
Cat de subtire este granita intre interesul companiilor (profitul) si interesul societatii (cresterea nivelului de trai)? De exemplu aici se naste o intrebare…”Ce tip de presiuni se pot face asupra companiilor fara a deteriora economia libera, fara a perturba procesul concurentei dar care sa mentina, in acelasi timp, standardul de viata al populatiei?
Suna prea pompos,nu-i asa? Sau va imaginatzi ca am devenit …”Prea expert”? Sigur ca raspunsurile la aceste intrebari pot fi circumscrise unei singure idei: Piata CU TOT CEEA CE “E VANDABIL” regleaza totul.
Si totusi,asa cum am citit si spun si specialistii in materie exista noi mecanisme/De exemplu se remarca asa cum sunt reglementarile privind concurenta sau cele privind functionarea pietelor imperfecte, care lucreaza cu reglaje fine inainte de a lasa consumatorul doar la buna functionare a raportului dintre cerere si oferta.
Astfel de abordari apar adesea in momente de criza. Iar unul dintre aceste momente este cel legat de alimentatia mondiala. Exista, in acest moment, o serie intreaga de abordari ale temei. Scaderea productiei agricole in ultimul an, dar si cresterea si schimbarea structurii cererii sunt factorii care au dezechilibrat preturile. Mai mult decat atat, tarile sarace se confrunta cu situatii dramatice: a aparut pericolul ca populatia sa nu aiba nici macar mijloacele alimentare necesare subzistentei. Solutiile, la aceasta straveche criza, sunt vazute diferit: unele state cer liberalizarea comertului mondial, altele au impus restrictii la export sau bariere tarifare pentru import. De exemplu, recent, Germania a cerut Chinei si Indiei sa adopte “standarde mai inalte de mediu si de sanatate” pentru produsele pe care le exporta in Uniunea Europeana. Este foarte posibil ca modelul textilelor chinezesti ieftine venite din China care au invadat UE sa nu se mai aplice si marfurilor alimentare.
Alti specialisti sunt de parere ca tranzactiile futures cu cereale nu fac decat sa destabilizeze aceasta piata si cer ca astfel de operatiuni comerciale sa inceteze. De asemenea, sunt mari semne de intrebare si vii dezbateri fata de oportunitatea folosirii biocombustibililor, in conditiile in care producerea si utilizarea lor greveaza omenirea de o resursa alimentara importanta.
In fine, analistii au observat ca piata produselor alimentare a devenit in ultimele decenii tot mai putin concurentiala, respectiv s-a concentrat tot mai mult in favoarea catorva mari companii. In aceasta situatie, o criza alimentara care duce la preturi mai mari nu face decat sa avantajeze marile firme, sa le aduca mai mult profit. Cert este ca modalitatile de abordare a rezolvarii crizei difera in functie de interesele si de traditia statelor, iar pentru a da un singur exemplu ar trebui sa vorbim despre Uniunea Europeana si SUA care continua sa acorde subventii fermelor, in timp ce alti mari producatori au renuntat la aceasta politica.
A treia provocare, incalzirea globala, a dus deja la divergente majore de abordare a temei intre UE si SUA. Protocolul de la Kyoto nu a fost semnat de SUA, care pledeaza pentru alte tipuri de masuri in cazul emisiilor de dioxid de carbon, dar tratatul se aplica deja, cu costurile de rigoare, de catre tarile UE. Cand spunem cu costurile de rigoare ne gandim si la Romania, care are deocamdata alocata o cota mai mica de gaze cu efect de sera fapt care se va repercuta asupra industriilor care emit doxid de carbon in sensul in care companiile vor fi nevoite sa faca investitii mai mari. Investitiile vor fi costisitoare si vor fi recuperate evident de catre firme. Cum? Prin cresterea pretului marfii vandute, fie ca aceasta se numeste ciment, lemn prelucrat, energie electrica sau benzina.
Intr-un fel, din acest tip de dileme a gasit un fel de iesire Bill Gates, care, in aprilie a.c, a vorbit la Davos despre “capitalismul creativ”. Gates spune ca “lumea devine mai buna, dar nu destul de repede si nu pentru toti. Cei mai instariti se bucura in cel mai mare grad de avantajele progresului tehnologic. Milioane de oameni nu au suficienta hrana ori sunt lipsiti de apa curata de baut, de electricitate ori de alte lucruri pe care noi ne-am obisnuit sa le avem de-a gata”. Cel mai bogat om al planetei crede ca lumea este miscata de doua mari forte ale naturii umane: interesul propriu si compasiunea. In economie, interesul propriu se traduce in profit, iar compasiunea in recunoastere sociala si de piata, un soi de capital de prestigiu al companiei. Capitalismul, crede Bill Gates, are nevoie de implicarea directa a guvernelor si de parteneriate intre guverne si organizatiile neguvernamentale. Desigur, putem banui ca implicarea tot mai activa in ONG-uri il face pe Gates sa vorbeasca astfel. Dar, omul de afaceri american da chiar si un exemplu: Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si-a propus sa mareasca numarul de vaccinari anti-meningita in Africa. Pentru acest lucru nu s-a adresat unui producator din industria farmaceutica, ci a intrebat comunitatile care aveau nevoie de vaccin cat isi pot permite sa plateasca. Raspunsul mamelor dispuse sa cumpere acest vaccin a fost ca pot plati 50 de centi pe doza. Apoi, OMS a provocat producatorii sa creeze un astfel de vaccin la acest pret, iar un institut din India a reusit sa-l produca cu 40 de centi pe doza. A fost intr-un fel o adaptare a companiei la piata si nu invers.
Tot din India a venit recent o noua stire din industria auto. Grupul Renault-Nissan va produce impreuna cu compania locala Bajaj Auto un automobil care va costa 2.500 dolari. Masina va aparea pe piata in anul 2011, va fi produsa in statul Maharashtra din India, iar fabrica va avea o capacitate de productie de 400.000 de automobile pe an. Ultra low cost, asa cum se numeste proiectul, si masinile alimentate cu energie electrica sunt pentru industria auto doua proiecte care tin de armonizarea intre problemele globale ale omenirii si segmentarea pietei prin “capitalism creativ”, dupa cum il numeste Bill Gates. Tot cel mai bogat om al planetei spune: “nu este suficienta inovatia tehnologica, ci este nevoie de o inovare a mecanismelor pietei”. Diriguitorii crizelor mondiale, regionale sau locale ar trebui sa se aplece mai mult asupra acestei idei.
D.M